Sofia (nume de cod generic folosit), 32 ani, a intrat în cabinet cu mii de emoții.
Era foarte proporționată ca fizic și cu trăsături armonizate.
Era îmbrăcată fashion și arăta chiar mai tânără decât vârsta ei.
A strâns perna în brațe de pe canapea și a zis:
„Ți-am citit toate articolele! Sunt obsedată de el! E Dumnezeu pe pământ pentru mine!
Acum s-a terminat și parcă cerul mi-a picat în cap! Pământul mi-a fugit de sub picioare și lumea mea s-a sfârșit!”
Iată, transformarea Sofiei, cu muncă și consecvență în timp.
1. Care a fost lista ta de dificultăți când ai intrat în psihoterapie?
Eram într-o relație cu el de 10 luni, iar despărțirea a venit brusc.
O singură dată, în tot acest timp, am avut curajul să îi spun că nu îmi plăcea cum se comporta cu mine. Îmi vorbea de sus, îmi dădea mereu lecții și îmi spunea că nu așa ar trebui să se comporte o femeie.
Eu mă cufundam în tăcere. El trântea ușa și pleca.
Într-o zi nu am mai rezistat și i-am spus tot ce mă deranja. Dar el mi-a zis că sunt foarte agresivă, că nu așa stau lucrurile și că nu vrea “scene”. Apoi s-a cufundat în tăcere și mi-a spus să nu îl mai deranjez.
La câteva zile i-am trimis câteva mesaje. Nu le-a citit nici până azi. Au rămas în delivery…
După ce a dispărut, am devenit obsedată.
Îi verificam Instagramul, fiecare video, fiecare postare. Nu îl puteam scoate din minte.
Nu puteam dormi, nu puteam mânca, îmi verificam telefonul întruna în speranța că mă va căuta.
Cel mai rău era că nu puteam respira.
Aveam durere în piept, usturime în gât când inspiram, plângeam necontrolat, simțeam că îmi fuge pământul de sub picioare.
Dacă încercam să mănânc, aveam senzație de vomă.
Apoi am citit pe blogul tău că acestea sunt semne de sevraj emoțional în dependența afectivă… și m-am regăsit.
2. Ce ți-ai dorit tu să se transforme în viața ta?
Nu pot să te mint: eu îl voiam pe el.
Voiam să se întoarcă, voiam să fie cu mine. Doar prezența lui mă calma.
Dar mi-ai explicat că trebuie să mut focusul pe mine.
Și atunci mi-am dorit să dezvolt autonomie și să învăț iubirea de sine – ceva ce pentru mine era doar o expresie goală.
Voiam să fiu veselă, să mă bucur de viață, de oameni.
Dar eram ambivalentă:
– ba îl voiam înapoi,
– ba voiam să mă reconstruiesc.
Aveam seri în care simțeam palpitații, sufocare, neliniște constantă… senzația de picaj.
3. Până să intri în terapie cu mine, ce soluții ai încercat?
Nu mai fusesem în altă terapie.
Doar citisem multe articole pe internet, până când am găsit materialele tale și m-am regăsit în ele complet.
Eu nu am reușit să mă adun singură.
Era o jale care nu mai voia să se oprească.
4. Până să intri în terapie, ce crezi că te-a blocat să nu reușești singură?
Cred că originile sunt în copilărie.
Am crescut într-o familie afectată de alcoolism și trebuia să fiu “fata cuminte”.
Trebuia să fiu perfectă.
Trebuia să nu vorbesc.
Trebuia să nu supăr.
Trebuia să nu deranjez.
Iar dacă deranjam… se dezlănțuia tot iadul:
urlete, țipete, critici, jigniri.
Asta m-a blocat. Eram blocată în perfecțiune, blocată în tăcere, blocată în frică.
Eram… PERFECTĂ.
5. Câtă psihoterapie ai făcut până acum și cum ești în prezent?
Am lucrat 2 ani, săptămână de săptămână.
Din când în când am venit și la grupul de suport – acolo m-am deblocat și mai mult.
Am înțeles că nu era despre el.
Și nici despre altcineva.
Era despre mine, despre rănile mele: respingere, abandon, perfecționism, pierderea de sine în relații.
Acum am grijă de mine.
Am timp pentru mine.
Fac lucruri singură, cu autonomie.
Am și un grup de prietene care au rămas lângă mine necondiționat.
Am început să mă aranjez, să mă bucur de prezent, de lucruri simple.
Ușor-ușor a venit liniștea.
Ușor-ușor a venit pacea.
Mi-am găsit și un duhovnic blând și deschis, care a devenit pentru sufletul meu modelul de tată pe care nu l-am avut.
Acum sunt într-o relație care funcționează.
Simt relaxare, siguranță și știu că am resursele mele interioare.
Continui psihoterapia cu tine lunar și mă bucur să văd progresul real, constant, stabil.
6. Ce ai recomanda unei femei care trece prin același proces emoțional prin care ai trecut tu?
Să știe că merită mai mult.
Să știe că există mai mult și mai bine pentru ea.
Să creadă în puterea ei interioară și să aibă încredere în procesul psihoterapeutic.
Pentru că, uneori, nu putem să ne ridicăm singure – și e în regulă.
Important este să nu rămânem acolo.
Dacă te regăsești în povestea ei, dacă simți că vrei să ieși din haos, neliniște sau dependență emoțională, atunci intră și tu în comunitatea „Dragă Sofia” – un spațiu safe, creat pentru femeile care vor evoluție, strălucire și standarde înalte.
Acolo anunț webinariile gratuite, dedicate exclusiv femeilor.
👉 Click pe link dacă vrei și tu iubire de sine, liniște interioară și claritate:
https://chat.whatsapp.com/Iq7dQcLorqx4mbDuT9A2Pu
